Igor, Maia și Andrei

Igor, Maia și Andrei
Într-o zi s-au apucat
De pe stradă în Guvern s-aducă
Un sac cu proști încărcat.
Și la el toți se înhamă:
Trag, întind, dar iau de samă
Că sacul stă neclintit,
Căci se trăgea neunit.
Dodon înapoi se da,
Maia tot în sus sălta,
Andrei foarte se izbea
Și nimic nu isprăvea.
Nu știu cine-i vinovat;
Însă, pe cât am aflat,
Proștii în Guvern nu s-au tras,
Ci tot pe loc au rămas.

Așa-i și la omenire,
Când în obște nu-i unire:
Nici o treabă nu se face
Cu izbândă și cu pace.

Adaptată după „Racul, broasca și știuca” de Alecu Donici

Sliding Sidebar